Am ajuns la urgente pana la urma. Si am intrat cu chiu cu vai. A trebuit sa le sperie mama pe asistente ca sa sa se uite la mine.

Pe masa. Tensiune 8.4. Da, ma doare capul. Da, am baut si apa. Si stomacul, exact unde palpati acum! Ma mut. Perfuzie si sange pentru analize. Maxim 15 minute perfuzia, apoi, la urmatorul doctor! Aici, discutie despre un regizor roman si mi se da un sfat: “Gaseste-ti un baiat din strainatate si pleaca din Romania”. Mai mult a durat conversatia decat investigatia. Imi pune diagnosticul si plec. Am scapat de data asta.

Inapoi la urgente, sa-mi recuperez “identitatea” si sa scap de ac. Imi recuperez libertatea dar si starea de dinainte de a veni aici. “Afara! Daca mai sta aici, si vede ce se intampla, i se face si mai rau. Imi pica mie aici!”

Daca ti se face rau, si ajungi la urgente, spune-le asistentelor ca vii din Insula Mare a Brailei. Sigur se vor uita la tine. Si nu te mira ca te vor da afara daca ti se face rau. Tin la tine, si nu vor sa pici, acolo! Macar sa fie intr-un loc frumos.